miercuri, 12 iulie 2017

Teo Cabel-Poezii publicate în New York Magazin














Desculț

Cu picioarele goale prin ciorchinii de rouă
Am tescuit dimineața din curte

Călcâiul înfrigurat
S-a topit în aburul ceștii
Strepezite la gură de felia de lămâie

Încă nu am învățat nici la kilometrul 50
Ce-mi spune pasărea de pe ram
Dar sunetul pică undeva ca într-o pușculiță
Mă îmbrac și ies cu dimineața mea în stradă
Fiecare cu petecul lui de dimineață
Într-o lume pestriță.



Drăgaica I

Toată lumea aștepta Drăgaica
Un punct cardinal
Alaturi de Paște Crăciun și Sfântă Marie

Dacă nu îți luai teniși chinezești, tricouri, blugi
Degeaba căscai gura la femeile care defilau zâmbind pe scena circului
În chiloți și sutien cu sclipici
Nu aveai nici o valoare

Mustăcioșii bruneți
Purtând pălării cu boruri  mari
În cămăși  vișinii
Și pantofi cu cioc
Se holbau în transă
Pupilele se învârteau ca zarurile
La microfon  un pitic făcea invitații speciale
Doar pentru anumite persoane: Doamnelooor și domniiilor
Dar intra oricine plătea

Dacă îți luai teniși chinezești și blugi
Se uitau fetele altfel

Drăgaica II

Zilele acelea flutură
În bătaia timpului perdea 
Ieșită  pe fereastra prezentului
Pașii care  mă duc de fapt se întorc
Pe podul Drăgăicii
De unde se vedeau lanțurile mari
Podul pe care venea mulțime  de oameni
Vorbind tare în veritasul bucuriei
Ținând de mâna copii ce sunau în trompetele mici
Roșii, albastre,
Bătând  de podul palmei mingi învelite
În hârtie creponată  umplute cu rumeguș
Atârnate de un elastic

Venea așa din senin un nor
Descărca cisterne de apă
Curcubeul curgea  mereu ultimul
Și oamenii râdeau uzi leoarcă
Se uscau hainele pe ei
De bucurie, de tinerețe,  de bătrânețe.
Fumul de atunci era înecăcios
Fumul de  azi amar
Maturitatea  apăsătoare  zgomot de sticle sparte 
Și mingea plină de rumeguș se spărgea cand se tocea hârtia
Bunica le mătura de prin casă și din curte.

Pașii mei de atunci 
Hotar al nerătăcirii

Când te duci la Drăgaică neapărat
Să mănânci o gogoașă.



În fața ecranului

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii,
orașul îngheață  stâncă în noapte
noaptea băltește de haos de teamă

buzele vinete, de cuvinte sfărâmate în dinți,
dinții de făină se fac strivind cuvintele.

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii
se așteaptă lumina privirii
înainte de a dezlega dulăii prigoanei.
nicio lumină doar un licăr sardonic
apoi gura celui din umbră
varsă o diaree  în cuvinte frumos ambalate
în caz că
se prinde cineva
să arate că ambalajul este standard

s-au învinețit buzele de cuvinte sfărâmate în dinți
din făina dinților nu crește nicio pâine


duminică, 2 iulie 2017

Nicolai Tăicuțu -„și cum vă spuneam”-Editgraph 2017

„și cum vă spuneam” - o poveste frumoasă într-un volum de poezie. Schițele unui poet, despre lume, în arhitectura sa lirică.
Reluate din alte unghiuri, din alte anotimpuri, căutând acel ceva din denedescoperitul  lumii, din bucuria de a te reîntoarce la bucurie
de a medita la un flux de imagini și impresii, care odată trecute prin retină se perindă, în background, semințe semănate de vreme, udate de viață, încolțite inedit în momente surprinzătoare.

                                                                                  Teo Cabel











din volum:



Uneori
(fragment de baladă)

din arborele pititc
a zburat o pasăre

un fâlfâit  s-a auzit-

dar nu s-a văzut cum
din arborele pitic
a zburat o pasăre mică


cântec

din ochiul meu se desprinde
camera într-un dans în care
se aude doar foșnetul pașilor tăi
pe podeaua ceruită

pașii tăi în dansul privirilor mele
pe podeaua afundată
în pământul reavăn și rece
al câmpiei în desprimăvărare

degetele tale pe umerii mei
sânge în trestie cântătoare
umerii mei sub degetele tale
pajiștea unde mieii știu bine
că e timp de înțărcare


legănat de cumpăna fântânii

mi-am rezervat o insulă solitară
în câmpie/ și nu oriunde
ci în câmpia română

e o insulă mică
ce se arată doar
printr-o fântână cu cumpănă
și un salcâm

de fapt salcâmul
e cumpăna fântânii
iar fântâna e
rădăcina salcâmului-

se susțin reciproc
de ani buni, dar
numai simțindu-mi prezența

iar eu, din respect
în fiecare zi
trec cu gândul pe acolo
și mai scot o găleată de apă
pentru păsările cerului

miercuri, 7 iunie 2017

Secvențial- Carmen Tania Grigore - poezii- ediție bilingvă

Poeta buzoiancă Carmen Tania Grigore ne propune spre lectură un nou volum, „Secvențial”, tipărit la editura Teocora ( 2017)
Versul este economie de semn, reper de regăsire, de identificare, dar și de diferențiere; o scară pe care urci și cobori în adâncul impresiilor și al  meditațiilor după lectură. Un volum bine dozat, atât cât să te întărâte la citit, ca să te lase apoi undeva, pe o faleză a gândului în fața mării și a valurilor poeziei.
Ediție bilingvă - română-engleză - poeta ne aduce la cunoștință că traducerile au fost revizuite într-un mod valoros de doamna Alexandra Wilson-Noica.
Cuvânt-ul înainte este semnat de poeta Lumința Zaharia.   





andante prin noapte

deasupra lumii
luna își caută 
ochiul scăpat în 
măruntaiele scrisului 
zorii adulmecă
rana insomniei
liniștea se mărește gonflabil
trece de limita sincerității
și mă seduce
în direcția lui Odyseeas Elytis


exercițiu de sinceritate

nu am mușcat
din culoarea 
ochilor tăi
și totuși septembrie
ne duce de mână
în sala oglinzilor
acolo unde 
cumințenia
face fețe-fețe

o să te strig 
de la o fereastră închipuită
să aduci
ca aperitiv juraților
câteva din detaliile intime
luate cu împrumut
de la
cei mai temuți 
cămătari
ai imaginației


celui care aduce vindecarea

mă cauți ca un urs înfometat
chiar și în apa limpede a zilei
mă cauți 
nu doar în noaptea 
înfricoșatei judecăți

te recunosc de bărbat
după mâinile
care scurtează distanța
întorcându-mi vârsta pe dos

desfaci zăvoare de oase
transformi neliniști în
bucurii fundamentale
culegi singurătatea
din trupul împuținat
apoi deschizi cerul
prin care trecem îmbujorați
legați
de un vers


vineri, 19 mai 2017

„Mergi Înainte” - Paulina Georgescu - Editura Teocora 2017

„Mergi înainte”, un tilu de carte, a doua, a Paulinei Georgescu, un exemplu că literatura este abordabilă la orice vârstă, nu doar ca cititor  și ca autor. După primul volum„Jocul inimii-Jocul minții”, acesta completează imaginea de asamblu al unui fenomen social, acela al omului singur care își caută un mod de a evada într-o lume virtulă, mai mult de nouăzeci la sută, Facebook-ul.
Poate fi citit și aparte fără a se considera o continuare obligatorie din primul. 
Volumul are doar o sută de pagini. Este acel tip de carte pe care îl poți citi oriunde. 
Apărut la editura Teocora 2017, cartea are un tiraj foarte mic pentru a junge la cititori, dar ar putea fi postată în format digital.  
Diversitatea vieții și a experiențelor personale fac ca un om să aibă ce spune. Vârsta poate să îl determine pe om să identifice sau să reactualizeze vechi probleme pe care datorită supărarii, durerii, le-a ascuns. Autoarea identifică neșansa omului care poate cădea în capcana escrocheriei sentimentale și nu numai, dar și poziția omului constructiv, cu suflet, identificând și problemele altora.  Lumea este un schimb permanent de probleme, o rezolvare prin și cu oameni. 
Nu se bate câmpii. Deși ficționalul este bine întrețesut, verosimulul își păstrează substanța și ordonează textul cu sobrietate și familiaritate în același timp.
Cartea  poate fi un best seller ajuns pe mâna unei edituri bune. 
Felicitări Paulina Georgescu!   
                                                                                                                                      Teo Cabel